| 1.
|
COMPĂTIM'I, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferinţa cuiva. - Con1- + pătimi (după fr. compatir).
Sursă
: DEX'98
(23859)
- RACAI |
| |
| 2.
|
COMPĂTIM'I vb. a căina, a deplânge, a plânge, (livr.) a deplora, (înv. si pop.) a tângui, (înv. si reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. si Mold.) a săinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru situaţia în care se afla.)
Sursă
: Sinonime
(178421)
- siveco |
| |
| 3.
|
compătim'i vb. pătimi
Sursă
: DOR
(234085)
- siveco |
| |
| 4.
|
A COMPĂTIM//'I ~'esc 1. tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a deplânge; a deplora; a jeli; a jelui; a căina. 2. intranz. A fi cuprins de compasiune faţă de suferinţele cuiva; a suferi împreună. /con- + a pătimi
Sursă
: NODEX
(328828)
- siveco |
| |
|
|